Bilete de avion Cluj Napoca - Venice
Venice - Linkuri utile
>> Vremea, prognoza meteo in Venice
>> Aeroportul International Cluj-Napoca
Venice - Descriere generala
"Splendoarea zilei ce m-a cuprins în acest vis, prospetimea, miscarea, optimismul ei, scânteierea soarelui în apã, cerul albastru, nu pot fi descrise în cuvinte. (...) Am privit la insulele încoronate cu domuri si turnuri magnifice. În vârful superbelor catedrale care rãsãreau parcã din mare, strãluceau în luminã cruci de aur. Plimbându-mã la marginea mãrii verzi, care se rostogolea în fata usii si umplea strãzile, am dat peste un loc de o neasemuitã frumusete si grandoare, pe lângã care toate celelalte pãreau neînsemnate si sterse. Acest loc era o spatioasa piazza, ancoratã, ca toate celelalte, în marea nesfârsitã. Pe pieptul ei larg se ridica un palat mai impunãtor si mai magnific în senectutea lui decât toate clãdirile lumii ..... De jur împrejurul acestui palat serpuiau coridoare boltite si galerii atât de suple, de parcã erau opera unor mâini vrãjite (...) Galeriile se întâlneau pânã la catedrala minunat împodobitã cu fanteziile infinit de bogate ale Rãsãritului. (…) În visul meu, am intrat în catedralã si am strãbãtut numeroasele-i arcade, traversându-i întreaga întindere. O constructie mãreatã, de vis, auritã, cu vechi mozaicuri, parfumatã de arome, întunecoasã de atâta fum si tãmâie, bogatã prin comorile ei de pietre si metale pretioase ce sclipeau printre barele de fier (...), luminatã de un curcubeu de vitralii (..), o constructie în întregime irealã, fantasticã, solemnã si de neînchipuit. Se fãcea apoi cã am intrat în vechiul palat, pãsind prin galeriile-i tacute si prin camerele de consiliu, în care cârmuitorii de odinioarã ai acestei stãpâne a apelor priveau severi din tablouri (…) Am visat apoi cã eram condus mai departe, în niste încãperi ciudate care comunicau cu o închisoare de lângã palat, separatã de aceasta printr-un pod mãret ce traversa o stradã îngustã: numele acestui pod fiind, în visul meu, Puntea Suspinelor. (...) În uimirea nesfârsitã stârnitã de acest vis atât de neobisnuit (...) am simtit prea putin trecerea timpului (…) iar barca mea, purtatã de ape, rãtãcea pe strãzi. Uneori, coborând la portile catedralelor sau ale palatelor mari, hoinãream din încãpere în încãpere, din naos în naos, prin labirinturile de altare bogate, monumente vechi, prin apartamente ... Apoi, coborând niste scãri de marmurã, pânã într-un loc unde apa susurã si se scurgea încet pe trepte, m-am întors din nou în barcã si mi-am continuat drumul în vis. Am vâslit de-a lungul unor ulite înguste..., am trecut pe lângã cheiuri si terase..., am trecut pe sub poduri, pe lângã grãdini, constructii de o arhitecturã impunãtoare - gotico-sarazinã - abundând în tot felul de fantezii din toate epocile si tãrile. (...) Noaptea mi-am imaginat cã întinsa piazza era inundatã toatã în luminã si cã arcadele erau întesate cu oameni împrãstiati apoi în splendidele cafenele din jurul pietii .... ... De atunci, m-am gândit de nenumãrate ori la acest ciudat vis pe apã, întrebându-mã dacã orasul se mai aflã încã acolo si dacã numele lui nu cumva era VENETIA." (Charles Dickens - "Impresii din Italia").
